În sensul Legii nr. 131/2015, oferta este actul juridic prin care operatorul economic își manifestă voința de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziții publice. Totodată, conform art. 67 alin. (1) din legea menționată, oferta este valabilă în termenul specificat în documentația de atribuire, iar conform art. 68 alin. (1) din aceiași lege, în cazul achiziției de bunuri, servicii și lucrări, operatorul economic va depune, odată cu oferta, și garanția pentru ofertă.
Astfel, o altă problemă identificată este neconștientizarea autorităților contractante despre scopul instrumentului garanției pentru ofertă, aceasta având rolul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător din partea ofertanților pe parcursul procedurilor de achiziție publică. Obligativitatea acesteia reprezintă garanții stabilite de prevederile legale în vederea ocrotirii intereselor autorităților contractante împotriva exercitării abuzive sau cu rea credință a drepturilor și obligațiilor de care beneficiază ofertanții participanți în cadrul unor proceduri de achiziție publică.
Legislația din domeniul achizițiilor publice nu prevede un termen expres în cadrul căruia să fie efectuată evaluarea ofertelor, totuși, autoritatea contractantă efectiv poate evalua ofertele doar în măsura în care acestea sunt valabile, iar în cazurile în care această perioada de evaluare, prestabilită în documentația de atribuire, nu este suficientă, autoritatea contractantă urmează să aplice prevederile art. 67 alin. (2) din legea menționată potrivit cărora, până la expirarea termenului de valabilitate a ofertei, autoritatea contractantă îi poate propune ofertantului să prelungească acest termen. Iar în acest caz, ofertantul este în drept:
a) să respingă propunerea, fără a pierde dreptul de retragere a garanției pentru oferta sa;
b) să accepte propunerea, prelungind termenul de valabilitate a garanției pentru oferta sa ori oferind noi garanții pentru aceasta pe termenul de valabilitate a ofertei prelungit.
Perioada de valabilitate a ofertelor, implicit a garanției pentru ofertă, trebuie stabilită sau prelungită astfel încât să cuprindă toate etapele procedurii de achiziție publică până la momentul încheierii contractului, autoritatea contractantă, în acest sens, fiind ținută să ia în considerare estimările privind perioada necesară pentru analiza și evaluarea ofertelor, termenele de așteptare, inclusiv perioada legală prevăzută pentru soluționarea eventualelor contestații. O interpretare inversă ar duce la imposibilitatea reținerii garanției pentru ofertă în situațiile prevăzute de art. 68 alin. (4) din Legea 131/2015, subsecvent, și din Documentațiile standard: „a) operatorul economic retrage sau modifică oferta după expirarea termenului de depunere a ofertelor; b) ofertantul cîştigător nu semnează contractul de achiziţii publice; c) nu se depune garanţia de bună execuţie a contractului după acceptarea ofertei sau nu se execută vreo condiţie, specificată în documentaţia de atribuire, înainte de semnarea contractului de achiziţii publice”, or în conformitate cu art. 68 alin. (7) din legea prenotată „Autoritatea contractantă nu are dreptul să pretindă plata garanției pentru ofertă și va restitui imediat documentul de garanție pentru ofertă după producerea oricăruia din următoarele evenimente: a) expirarea termenului de valabilitate a garanției pentru ofertă; …”.
Astfel, se disting două situații, respectiv situația în care autoritatea contractantă, din neconștientizare/neprofesionalism nu se asigură de riscul unui eventual comportament necorespunzător din partea ofertanților pe parcursul procedurilor de achiziție publică prin stabilirea unui termen mic/insuficient de valabilitate a ofertei, implicit a garanției pentru ofertă, prin omiterea solicitării de prelungire a acestuia sau chiar restituirea garanției pentru ofertă, precum și situația în care aceste acțiuni se invocă de însăși autoritatea contractantă ca justificare a anulării procedurii de achiziții publice, iar în asemenea condiții circumstanțele de anulare a procedurii de achiziţie publică se creează artificial.
Prin urmare, eludarea prevederilor actelor normative de către autoritatea contractantă nu poate servi la încălcarea dreptului ofertantului de a avea șansa de a-i fi atribuit contractul, în măsura în care, acesta își manifestă interesul în continuarea procedurii de atribuire, respectiv de a garanta în continuare oferta și de a încheia contractul de achiziții publice, iar o interpretare inversă va încuraja autoritățile contractante de rea credință de a utiliza astfel de metode, pentru a se eschiva de obligația de a examina/aprecia/evalua o ofertă anumită în conformitate cu actele normative în vigoare, pentru a ajunge în final, prin inițierea procedurilor repetate, la atribuirea contractului ofertantului „favorit”.
În acest context, ca exemplu urmează a fi menționată Decizia nr. 03D-874-20 din 24.11.2020 în care Agenția a apreciat că scopul inițierii unei proceduri de achiziție publică este satisfacerea necesităților și nu anularea acesteia, din care considerente se impune solicitarea transferului înapoi pe contul autorității până la finalizarea procedurii în conformitate cu cadrul normativ și a obligat autoritatea contractantă să continue procedura de achiziție publică cu finalizarea acesteia în conformitate cu cadrul legal.
De asemenea, pentru a preveni asemenea situații, în scrisoarea de solicitare a punctului de vedere al autorității contractante pe marginea contestației depuse, Agenția îi recomandă acesteia să analizeze oportunitatea extinderii termenilor de valabilitate a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție publică din litigiu.
